duminică, 26 decembrie 2010

Crăciunul meu...

Moşul... a trecut pe aici deşi n-am fost cel mai cuminte "copil". E important să realizăm că oricât de mult materializăm sărbătoarea, cel mai important este să avem persoanele dragi lângă noi, să ne strângă în braţe şi să ne spună că vor fi acolo orice s-ar întâmpla...Crăciunul se face în familie. 
Acesta este primul Crăciun în care am încetat să mai trimit mesaje tuturor. Mi-a oferit o senzaţie plăcută gândul că v-aţi gândit la mine, chiar dacă unele au fost sms-uri trimise către toată lista, apreciez gestul. Mulţumesc tuturor. 
Dar să revenim la Moş. Trebuie să recunosc că am rezumat lista dorinţelor la chestii materiale (şi aici mă refer la tot timpul anului, nu doar la această perioadă) Dacă aş putea să fiu simultan în două corpuri, mi-aş da o palmă. Mi-am dorit un telefon nou. Nu l-am primit. Mi-am dorit un aparat foto nou."Canon"-ul mi s-a stricat, naiba să-l ia,  tocmai acum de Sărbători ( aaa, dar să nu mai înjur, mă aude Moşu'  şi la anul chiar că nu mai îmi aduce nimic )...şi mi-am mai dorit şi alte gadgeturi pe care bineînţeles că nu le-am primit. 
Mi-am mai dorit să fiu un om mai bun. Mi-am dorit să nu-mi mai fie atât de greu să renunţ la orgoliul ăsta jegos. Mi-am dorit să pot să-mi exprim sentimentele, cu riscul de a fi penibil.( Mmnu... îmi retrag această dorinţă  ) Mi-am dorit să nu mai fiu atât de scorţos şi mi-am mai dorit să nu mai am atâtea aşteptări de la mine şi să-nţeleg că greşelile îmi certifică umanitatea. 
Cam multe dorinţe a zis Moşu' şi mi-a cerut să mă rezum la două,trei. 
Şi atunci i-am cerut-o pe "Ghiocela", i-am cerut totuşi un telefon nou ( dacă se poate cu acces wap şi cu cameră foto mai mare de 3MP ) şi i-am cerut să o văd pe mama mereu rumenă în obraji. 
Şi cum Moşul e un moş veritabil mi-a îndeplinit două din cele trei dorinţe şi mi-a promis că o să lucreze şi la cea de a treia, doar că "Ghiocela" e o fiinţă "sofisticată" şi spiriduşilor le va fi greu să o "plămădească", deci să îi mai dau timp. Batem palma. Moşu îi face un semn la Rudolf cel cu nasul roşu, semn că vrea să plece. 
Nu uit să îi mulţumesc şi să îi promit că la anul voi fi mai cuminte. 
Îmi zâmbeşte şi pleacă. Mai are multe daruri de împărţit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu