luni, 25 aprilie 2011
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Paste fericit, tuturor !
Lumina in suflete,
Speranta in ganduri,
Bucurie in inima,
Multe, multe impliniri voua.
Sarbatori fericite tuturor !
Speranta in ganduri,
Bucurie in inima,
Multe, multe impliniri voua.
Sarbatori fericite tuturor !
joi, 21 aprilie 2011
Regasire ?
Regasire
Afara picura
un cantec despre ploi
e-atat de analgezic...
il vom purta in noi.
Ne-am regasit abia acum,
cand timpul e fragil,
ai riduri largi pe frunte
iar eu sunt tot copil.
Fara cuvinte calde,
la fel ca in trecut,
sa repetam scenariul
atat de cunoscut.
Sa fim doi mimi in noapte
sa ne jucam iubirea
prefa-te ca iti pasa
mimez eu, fericirea.
Caci maine nu se stie
ce roluri vom primi
si daca partenerii
chiar se vor iubi.
Si daca vom avea
succes, cu piesa noastra
poate o mai jucam
cand ma intorc acasa...
un cantec despre ploi
e-atat de analgezic...
il vom purta in noi.
Ne-am regasit abia acum,
cand timpul e fragil,
ai riduri largi pe frunte
iar eu sunt tot copil.
Fara cuvinte calde,
la fel ca in trecut,
sa repetam scenariul
atat de cunoscut.
Sa fim doi mimi in noapte
sa ne jucam iubirea
prefa-te ca iti pasa
mimez eu, fericirea.
Caci maine nu se stie
ce roluri vom primi
si daca partenerii
chiar se vor iubi.
Si daca vom avea
succes, cu piesa noastra
poate o mai jucam
cand ma intorc acasa...
Sursa : aici
vineri, 15 aprilie 2011
Zmeul si Zmeura...
Un Zmeu iubea o Zmeură, ci ea
Pe-un rug aprins de-amurg se perpelea,
Cu fesele roşind mereu mai tare
De-atît extaz şi-atîta încîntare.
Şopîrle moi se cotileau să-şi lase
Alături coada fină de mătase,
Ca o dovadă că au fost şi ele
Pe-acolo, suferind de pofte grele,
Şi bulburucii forfoteau pe prundul
Izvoarelor înfiorate-n gîndul
C-or să le-nţepe solzii, fără veste,
Abia acum, la capăt de poveste,
Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Emil Brumaru ?
Si continuare mea...
Un Zmeu iubea o ZmeuRea
Si zmeura iradia senzualitate cat un cactus.
Pe-un rug aprins de-amurg se perpelea,
Cu fesele roşind mereu mai tare
De-atît extaz şi-atîta încîntare.
Şopîrle moi se cotileau să-şi lase
Alături coada fină de mătase,
Ca o dovadă că au fost şi ele
Pe-acolo, suferind de pofte grele,
Şi bulburucii forfoteau pe prundul
Izvoarelor înfiorate-n gîndul
C-or să le-nţepe solzii, fără veste,
Abia acum, la capăt de poveste,
Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Emil Brumaru ?
Si continuare mea...
Un Zmeu iubea o ZmeuRea
Si zmeura iradia senzualitate cat un cactus.
luni, 11 aprilie 2011
Trezeste-te si.....lupta
Mda, nu ma lasati sa dorm. Nu-i nimic, am sa va trezesc si eu. Nu,nu, nu cu bombe, cu galeti de apa rece. Macar de ati avea nevoie.Tot voi mi-ati spus sa stau de vorba cu mine insumi, sa imi fiu propriul "pisisicolog" si asa am facut. Sa imi dau palme mi-a fost cam greu, deci recunosc, nu am facut'o.
Am dat de o melodie frumoasa a lui Roger Waters, Perfect Sense si am gasit acolo un indemn..."hold on, soldier" care m-a facut sa imi amintesc de mine, de celalalt eu, cel care zambeam mereu, care luptam pentru orice cauza, chiar si atunci cand aveam cele mai mici sanse de izbanda.Otilia,Cipri, Eric,Bianca,Andreea, am cate o galeata de apa rece pentru fiecare, doar sa vina momentul potrivit.Va dedic voua melodia. Aaaa si o poezie.
De vorbă cu mine însumi
Ion Minulescu
Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.
Armurile alt'dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.
Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?
Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs -
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".
Am dat de o melodie frumoasa a lui Roger Waters, Perfect Sense si am gasit acolo un indemn..."hold on, soldier" care m-a facut sa imi amintesc de mine, de celalalt eu, cel care zambeam mereu, care luptam pentru orice cauza, chiar si atunci cand aveam cele mai mici sanse de izbanda.Otilia,Cipri, Eric,Bianca,Andreea, am cate o galeata de apa rece pentru fiecare, doar sa vina momentul potrivit.Va dedic voua melodia. Aaaa si o poezie.
De vorbă cu mine însumi
Ion Minulescu
Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.
Armurile alt'dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.
Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?
Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs -
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".
joi, 7 aprilie 2011
Caut doctor de suflete.
Punct si de la capat. Mereu am spus ca trebuie sa incep o viata noua alaturi de cineva. Total dezinteresat. Doar sa-mi mangaie sufletul. Nu cred ca cer prea mult. M-am invartit in stanga, in dreapta,... pustiu. Ce naiba ? Chiar nu e nimeni ? Ma multumesc cu oricine. Cred ca oricine stie bandaja un suflet ranit. Eu am mainile legate, ca as face'o eu. Aaaa, dar nu am pregatirea necesara.
Hmmm, dar poate fi totusi periculos. Nu toti oamenii se intorc sanatosi de la medic. Fir'ar...Poate ar trebui sa stau in ploaie.Asa poate m-as curata de pacate. Dar nuuuu, zilele trecute a plouat cu acid sulfuric. Oricum, nu m-a vazut nimeni ca am plans. Asta era intentia. Sa nu ma vada nimeni. Apoi am stat la soare, in speranta ca apa impregnata in mine se va evapora si eu ma voi evapora odata cu ea.Dar nu, nici asta nu s-a intamplat. Nici macar soarele nu mai imi e prieten. Isi lasa si el amprenta, adanc. Ma tarasc pana la primul spital. Caut un doctor de suflete.
Hmmm, dar poate fi totusi periculos. Nu toti oamenii se intorc sanatosi de la medic. Fir'ar...Poate ar trebui sa stau in ploaie.Asa poate m-as curata de pacate. Dar nuuuu, zilele trecute a plouat cu acid sulfuric. Oricum, nu m-a vazut nimeni ca am plans. Asta era intentia. Sa nu ma vada nimeni. Apoi am stat la soare, in speranta ca apa impregnata in mine se va evapora si eu ma voi evapora odata cu ea.Dar nu, nici asta nu s-a intamplat. Nici macar soarele nu mai imi e prieten. Isi lasa si el amprenta, adanc. Ma tarasc pana la primul spital. Caut un doctor de suflete.
miercuri, 6 aprilie 2011
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Ganduri intr-o oglinda sparta...
Nu, n'am sa va povestesc despre cartea lui Octavian Paler, "Autoportret intr-o oglinda sparta", nici n'am sa dau citate de-a lui.
In capul listei "not to do" pe podium s'ar afla faptul ca nu imi place sa ma barbieresc. Si tocmai asta am facut acum cateva clipe, inainte de a ma apuca sa scriu pe blog. Mi-am spus ca e mai bine sa ies in curte,pentru ca e soare inca, acolo unde pe un perete al casei sta atarnata o oglinda sparta, un termometru si o "chestie" cu un mesaj : "be an angel, don't smoke". E opera lui fratemiu. Nu,nu, fratemiu nu e tigan si nici nu fumeaza, doar ca ii plac "chestiile". Sa le atarne prin tot locul.
Si in timpul "operatiunii" asteia, mi'au trecut prin minte tot felul de chestii. Auzisem niste pustani care se dadeau cu scuterele pe strada, faceau galagie,injurau si alte chestii care imi distrageau atentia de la barbierit. Parca era mai bine in baie, chiar daca e rece si e lumina proasta. Si ma gandeam la cum eram eu acum cativa ani. N-aveam scuter, nici telefon mobil. De injurat nu injuram, pentru ca imi era rusine de vecini si pentru ca ma jucam cu prieteni, nu cu "draci". Eram veseli, respectuosi si stiam sa ne bucuram de copilarie.Aveam jocurile noastre. Doamne, cat de bine era.
Acum, privindu-ma in oglinda, vedeam ceva ce nu imi placea. Vedeam un om matur, un barbat, cu barba nerasa de o saptamana,cu ganduri aiurea, invidios pe pustanii de afara, invidios pe el, ca si'a pierdut copilaria prea devreme, ca nu si'a pastrat prietenii din copilarie, ca nu mai are timp sa se joace, ca e obligat sa isi ia viata prea in serios. Am insa timp sa scriu pe blog, sa imi cante Eric Clapton, sa vad ca pe Realitatea se vorbeste despre recesiune si criza, pe HBO e "In deriva". In deriva sunt si eu, sau sunt derivat dintr'un Cubulet. Patratel e numele meu, pentru ca am colturi.
Din nou nu-mi vad rostul, din nou am ganduri aiurea, din nou caut,dar nu gasesc,din nou imi pun intrebari tampite, din nou sunt nemultumit.
Ce trebuie sa schimb ? Ce caut ? Ce vreau ?
Unde'mi esti sa ma rotunjesti (wow, fac rime), unde'mi esti ? M'am saturat sa fiu Patratel. Vreau sa fiu Cerculet, sa pot sa ma rostogolesc printre, fara sa fiu observat.
P.S.: Am sa sparg oglinda aia de tot sau am sa o vopsesc.
vineri, 1 aprilie 2011
Despre dificultati...
Se spune despre dificultati ca au rolul de a intari caracterul uman, nu de a-l descuraja. Adica daca ai speranta si increderea ca vei trece peste, cu siguranta vei reusi. Intamplator, am dat peste o povestioara care mi-a placut mult si m-am gandit sa o impart cu voi.
Un caine se rataceste prin jungla. Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance.
"- Am incurcat-o! Ma va manca tigrul!!" gandi cainele
Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta:
"- Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii pe-aici?"
Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta:
"- A fost cat pe-aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!"
O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria. Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice:
"- Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face eu cainelui!"
Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste:
"- Ei, cum o mai scot la capat de data asta?"
Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut. Si... cand acestia au fost destul de aproape zice:
"- Unde e maimuta aia?! De juma de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu nu s-a intors!!! "
Morala:
Sunt situatii in viata noastra in care experimentam situatii dificile. Sunt convins ca daca am putea sa ne rescriem sau controlam viata, le-am elimina cu multa bucurie.
Iar atunci cand furtuna se abate asupra noastra, de obicei ne adapostim, intram in defensiva si asteptam sa vina din nou vremuri mai bune.
Ceea ce trebuie sa constientizam este ca tocmai aceste situatii delicate ne pot ajuta sa ne transformam in diamante.
Doar luand atitudine si incercand sa ramai calm, atunci cand toti ceilalti se pierd cu firea, poti iesi victorios!
Voi cum treceti peste dificultati ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)