joi, 3 martie 2011

Iubita mea, ti-am cumparat un munte...

Pentru ca in ultimele zile am citit poezii, multe poezii; pentru ca sunt melancolic, trist, deprimat; pentru ca am primit critici dar si aprecieri, aleg sa mai impart o poezie care mi-a placut mult, cu voi, cititorii mei. Si nu e Dinescu, e Paunescu .

"Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani.
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani...

Ti l-am adus in brate pan' la poarta.
E minunat si piatra lui e grea,
Comertul ambulant cu munti se poarta...
Dar unde-ai sa-l asezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreti ce canta-n coruri: jir!
Iar in adanc sunt staturi de uraniu
Si-am dat putin pe el... un chilipir...

Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti.
I-am injurat de fapte si de nume,
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti.

Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn...

Iubita mea ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-i sti si ce vei vrea,
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIATA MEA.

Din marele bazar cu amanunte,
Platind cu viata tot ce scump era,
Iubita mea ti-am cumparat un munte...
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta."



Muntele - Adrian Paunescu

3 comentarii:

  1. "De-ar trece anii cum trecura
    Ea tot mai mult imi va place
    Pentru ca-n a toata-a ei faptura
    E-un "nu stiu cum" si "nu stiu ce"
    Eminescu

    RăspundețiȘtergere